fericire împarțială și josnică
în numele ascuțit al sabiei
care dorește să-și bage picioarele
în imediatul meu
de carne

dar nu sunt numele îngerului
nu gust
nu văd
nu aud

din apusurile mele oamenii își construiesc somnul
din căderile mele se hrănesc necredincioșii
din atingerile mele se nasc fecioarele în deșert
ondinele de o singură dată
curgând impar printre riduri

sunt lumina
pe care nu o aude nimeni
zdrobindu-se tandru
într-un obraz de femeie